Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz Sunt râs şi durere şi vise, Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz Şi-s tristă de genele-nchise Sunt basmul frumos dorit de un copil Sărutul furat la-ntâmplare Sunt scrisul stângaci în nopţi de april Sunt prima şi ultima floare Sunt mâinile tale duioase şi reci Sunt noaptea ce …
Continuă să citești Tu eşti… (de George Şovu)
Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul, mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul, dumbrava, cerbii, trestia şi veacul. Cum stăm în faţa toamnei, muţi, sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând. Solar e tâlcul ce tu ştii oricând atâtor lucruri să-mprumuţi. O, lumea, dacă nu-i o amăgire, ne este un senin veşmânt. Că …
Continuă să citești Vară de noiembrie – Lucian Blaga
Inima mea este plină de bucuria Misterului. Inima mea răspândeşte o mie de valuri. Fiecare celulă prinde aripi şi zboară deasupra lumii. Fiecare caută miile de chipuri ale Preaiubitului. O, Preaiubitule, ia-mă cu tine! Eliberează-mi sufletul! Umple-mi-l cu iubire şi eliberează-mă din cele două lumi. Dacă îmi dau inima oricui altcuiva, dar nu Ţie, aruncă-mă …
Continuă să citești O, Preaiubitule, ia-mă cu tine!
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman; Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea; Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer; Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul; Nu sunt nici cerul, nici noroiul; Nu sunt din India, China, Irak sau …
Continuă să citești „Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?” – Rumi
Cântec de iubire (Rainer Maria Rilke) Cum să opresc sufletul meu spre a nu se uni cu al tău? Cum să-l sui oare deasupra ta spre un alt ideal? Ah, cât de mult să-l cărmuiesc aş vrea La ţărmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l pune-ntr-un loc străin, tăcut şi care să stea, când profunzimi vibrezi în val. …
Continuă să citești Seara mea de poezie
Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine în timpul concursului la care m-am înscris şi nu aţi abandonat acest blog, deşi temele nu prea s-au potrivit cu specificul Armoniei feminine. Mai sunt doar cinci etape, adică cinci articole în concurs, apoi voi reveni la subiecte mai feminine 🙂 Cântec fără răspuns (Nichita Stănescu) De …
Continuă să citești Pentru cititorii acestui blog
Suflet în aşteptare Sunt singură printre arborii lacului, Sunt prietena vechilor brazi de pe mal Şi confidenta secretă a tuturor sorbilor tineri. Singură stau culcată şi-aştept, n-am văzut pe nimeni trecînd prin părţile-acestea. Flori mari mă privesc de sus, de pe lujere-nalte, Plante agăţătoare amare mi se strecoară în sîn, n-am decît un nume pentru …
Continuă să citești Edith Södergran – poezii
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne, Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne, Dansului meu i-e vântul ecou. De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele. Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc, …
Continuă să citești Dans în ploaie – Ana Blandiana
Priveşte în jurul tău şi dacă vezi fericire aceasta este datorită iubirii. Dacă bucuria ar putea vorbi iată ce ar spune: “Iubirea mi-a dat viaţă”. La fel este şi cu mine; singura mamă pe care o cunosc este iubirea. (Rumi)
Mai tii tu minte noaptea-ntaie, O noapte umeda, albastra... In pacea ei infiorata Vorbea numai tacerea noastra... De-atunci atatea nopti trecura, Tot nopti cu soapte si cuvinte... Din cate-alaturi povestiram Nimic nu-mi mai aduc aminte... Dar pana-n clipa de pe urma Fermecatoare-o sa-mi ramaie Si-o sa-mi vorbeasca totdeuna Tacerea ta din noaptea-ntaie... Octavian Goga - …
Continuă să citești Tacerea ta… (Octavian Goga)
Nu-mi presimţi? Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare? Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de rouă-îmbrăţişat de raze de lumină? Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu patimă-n prăpastia din tine şi-ţi zic: O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu mai …
Continuă să citești NU-MI PRESIMTI? de Lucian Blaga
Seară de joi, seară deasă de suflet, în care destinele noastre creşteau ca iarba de primăvară, iar eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine. Şi numai atunci mă miram când, uneori, surâdeam, şi tu nu surâdeai, când jefuiam copacii de frunze, şi tu rămâneai lângă ei, mai …
Continuă să citești INTR-O JOI CU DRAGOSTE de Nichita Stănescu
Iubind în taina am pastrat tacere, Gindind ca astfel o să-ti placa tie, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigatoare visuri de placere. Dar nu mai pot. A dorului tarie Cuvinte da duioaselor mistere; Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere A celui suflet ce pe al meu stie. Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete …
Continuă să citești IUBIND IN TAINA de Mihai Eminescu
Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Si în bratele-mi intinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ti desprind din crestet valul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în par infiorate Or să-ti cada flori de tei. Fruntea …
Continuă să citești DORINTA de Mihai Eminescu
Leoaica tinara, iubirea mi-ai sarit în fata. Mă pindise-n incordare mai demult. Coltii albi mi i-a infipt în fata, m-a muscat leoaica, azi, de fata. Si deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o stringere de ape. Si privirea-n sus tisni, curcubeu taiat în doua, si …
Continuă să citești LEOAICA TÂNĂRĂ, IUBIREA de Nichita Stănescu
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. Virtejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, îmi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam în pământ, numai ca să privesc iarba-nclinata …
Continuă să citești POVESTE SENTIMENTALĂ de Nichita Stanescu
Iubesti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti - când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti …
Continuă să citești IUBIRE de Lucian Blaga
Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, piezis-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades si-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o soaptă. Dragă-mi este dragostea care zice: nu si da. Dragă-mi este dragostea, mare face inima, mare pe cât lumea-zare, mică …
Continuă să citești CATRENELE DRAGOSTEI de Lucian Blaga
Deoarece soarele nu poate să apună fără de a-si întoarce privirea după fecioarele cetătii, mă-ntreb: de ce-as fi altfel decât soarele? O fată frumoasă e O fereastră deschisă spre paradis. Mai verosimil decât adevărul e câteodată un vis. O fată frumoasă e lutul ce-si umple tiparele, desăvârsindu-se pe-o treaptă unde povestile asteaptă. Ce umbră curată …
Continuă să citești CATRENELE FETEI FRUMOASE de Lucian Blaga
Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata de-un val prin care nu putem strabate cu privirea, paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii în parul tau, eu, ametit de valurile-i negre si bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din parul …
Continuă să citești DIN PĂRUL TĂU de Lucian Blaga
Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amindoua, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamânt. Femeie, ce mare porti în inima si cine esti? Mai …
Continuă să citești DORUL de Lucian Blaga
Fie ca toate acordurile de bucurie sa rasune topite-n ultimul meu cant - bucuria care face tarana sa se dezlantuie in navalnica fosnire a ierbii crescand! Bucuria care inlantuie gemenele surori, Viata si Moartea, si le pune peste largul lumii sa dantuie! Bucuria care trece cu vijelia, zgaltaind si trezind viata la zambet! Bucuria care …
Continuă să citești Ultimul meu cant – Rabindranath Tagore
Ea, Bucuria, alerga din patru zari de lume să-mi zamisleasca trupu-anume. Luminile cerului au sarutat-o, sarutat-o, zi de zi, pana cand ea, Bucuria, se trezi. Florile grabitelor veri suspinau in rasufletul ei si soaptele vanturilor si clipocitul apelor frematau si susurau in miscarile ei. Patima culorilor crescand invapaiate in nori si-n paduri zvacneau in inima …
Continuă să citești Bucuria – Rabindranath Tagore
Fii gata, inima mea fii gata, inima mea si-avanta-te-nainte lasa-i sa intarzie pe cei ce vor numele tau a fost strigat in cerul diminetii. bobocului de noapte-i este dor de roua dar floarea inflorita striga dupa libertatea luminii. sparge-ti invelisul, inima mea si-avanta-te-nainte! -------------------------- Inima mea, pasăre din sălbăticie şi-a găsit cerul în ochii tăi. …
Continuă să citești Rabindranath Tagore – poezii
Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata? Nimicul zacea-n agonie cand singur plutea-ntuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!" O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, …
Continuă să citești Lucian Blaga – Lumina
Armonie feminină 