Crez

„Calatoria indragostitului este drumul cu sens unic al iubirii, iar lacrimile lui il poarta intr-un abis al dorului, al singuratatii si al suferintei. Dar in acest desert al suferintei, cand disperarea pare sa fie singura noastra insotitoare, ceva se naste, ceva infinit de drag si delicat, dincolo de intelegerea noastra. Sufletul nostru simte intimitatea Preaiubitului sau. Incepem sa traim o iubire care este pe cat de imbatatoare pe atat de dureroasa, pe cat de minunata pe atat de infricosatoare. Suntem treziti de blandetea atingerii Sale, de mireasma imbratisarii Sale.

Pentru fiecare indragostit, aceasta iubire este unica si cel mai adesea prea intima pentru a fi povestita. Este ceea ce ne-am dorit dintotdeauna, ceea ce da vietii noastre adevaratul ei sens. Fie prin suavitatea atingerii Sale, fie prin durerea intensa de a fi lipsiti de cel Preaiubit, noi suntem prinsi in puterea iubirii care ne inunda intreaga fiinta.

Calea mistica inseamna sa traiesti legatura inimii cu Dumnezeu, legatura cea mai tainica a iubirii. Noi aspiram sa ramanem impreuna cu El, sa ne pastram atentia asupra Lui. Dorim sa fim impreuna cu El, Cel pe care Il iubim. Si cu toate acestea lumea ne distrage si pare ca atat de usor pierdem aceasta legatura. Suntem prinsi de caile lumii, in dorintele si problemele noastre zilnice. Cat de repede uitam adevarata dorinta a inimii noastre! Valurile lumii se inchid strans in jurul nostru, seducandu-ne cu miriade de imagini. Si apoi inima noastra brusc ne cheama si ne amintim din nou. Ne intoarcem la El pentru ca Lui ii apartinem. Suntem retreziti la iubire.

Si astfel realizam calatoria noastra gradata inapoi spre iubire, calea noastra in spirala care ne duce mai adanc si mai adanc inauntru. Cel pe care Il iubim este mereu cu noi, soptindu-ne secretele iubirii; noi avem nevoie de El si cu toate acestea Il uitam. Si in centrul inimii noastre, ascuns chiar si cunoasterii noastre, misterul iubirii divine incepe sa se reveleze. In inima inimii noastre gratia lui Dumnezeu schimba substanta fiintei noastre. Gradat suntem patrunsi dinauntru de o lumina care apartine Soarelui sorilor, de o iubire care este prezenta pura.

*****

Acesti oameni „insemnati de Dumnezeu” nu pot apartine nimanui altcuiva. Nici o alta relatie nu ii poate implini, nici un iubit uman nu poate sa le stapaneasca inima. Ei pot sa se indragosteasca de o fiinta umana, insa ceva lipseste intotdeauna, o nota esentiala care nu poate fi cantata. Oricat de mult pare sa ofere viata exterioara, doar un singur lucru conteaza cu adevarat: inima iubirii de Dumnezeu.

Nu e usor sa fii al lui Dumnezeu. El ne cere intreaga noastra atentie. Ne daruim intreaga noastra viata si inima pentru scopul iubirii. Daruiti iubirii, suntem goliti de orice ar putea sa interfereze cu lucrarea iubirii. Suntem reconstruiti ca o oglinda pentru iubirea de Dumnezeu astfel incat ea sa poata straluci in lumea lui. Suntem slefuiti de problemele noastre, de dificultatile vietii noastre si de durerea iubirii noastre pentru El.

Lucrarea indragostitului este sa fie atent la iubire, sa ramana alaturi de chemarea interioara a inimii in ciuda tuturor dificultatilor, in pofida tuturor distragerilor care il inconjoara. Plangem, ne rugam, luptam sa ramanem focalizati asupra Preaiubitului. Ne straduim sa ne pastram inima curata. Lucram asupra noastra cu ardoare, cu perseverenta si rabdare. Prin tehnicile spirituale ale caii pe care ne aflam, prin meditatie, prin repetarea numelui lui Dumnezeu, noi aspiram sa ne reamintim de El cu fiecare rasuflare. Traim deplinatatea vietii noastre exterioare, familie si slujba, si in acelasi timp ne luptam sa ne pastram atentia interioara focalizata asupra inimii. Pentru ca nu exista nimic in afara lui Dumnezeu.”

(The Signs of God – Llewellyn Vaughan-Lee)