Provocarea lunii – o zi de retragere in solitudine

De fapt, e o provocare pentru ce a rămas din luna noiembrie și întreaga lună decembrie. Indiferent de numărul și intensitatea treburilor de făcut, provocarea este să îmi acord (cel puțin) o zi de singurătate, fără telefon, calculator, televizor sau alte dispozitive electronice, în care să mă rog, să ascult liniștea, să contemplu, să practic …

Continuă să citești Provocarea lunii – o zi de retragere in solitudine

Oamenii au nevoie de oameni!

Ne este atât de uşor să vedem oamenii din exterior şi să judecăm. Uităm complet de oglinzile din sufletul fiecăruia, nu încercăm să le descoperim şi etichetăm oamenii uşor, simplu doar din ceea ce se vede. Fiecare om are durerile lui, răni care nu se văd, răni vindecate, răni care încă mai sângerează… fiecare om …

Continuă să citești Oamenii au nevoie de oameni!

„Casa mea e-un cântec cu acorduri ample”

În acest articol voi combina nostalgia sonoră a adolescenţei cu sclipiri ale tehnologiei moderne. Vă mai amintiţi cântecul Angelei Similea, “Casa mea”? Prima parte a cântecului avea următoarele versuri: „Ştiu din sunete să fac/ o grădină şi un lac/ Şi un curcubeu înmiresmat Din tăcerea lumii pot culege armonii/ într-un fel pe care tu nu-l …

Continuă să citești „Casa mea e-un cântec cu acorduri ample”

Regasire

Fiecare pas e o rugaciune. Fiecare privire - o inchinare. Pelerinajul unei taceri catre Tacere. E o minune tacuta. Cantec si liniste. Dans si neclintire. Nu mai sunt eu si altceva (muntele, padurea, copacii sau cerul), totul e o Taina care ne canta, ne respira, ne tace. Sunt una cu raza de soare, cu frunza …

Continuă să citești Regasire

Invataturile unui calugar

Am primit pe net urmatorul mesaj, care mi se pare deosebit. Presupun ca acel calugar a dorit sa ramana nestiut, insa cuvintele lui lumineaza: L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el. ”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul …

Continuă să citești Invataturile unui calugar

Tacerea ta… (Octavian Goga)

Mai tii tu minte noaptea-ntaie, O noapte umeda, albastra... In pacea ei infiorata Vorbea numai tacerea noastra... De-atunci atatea nopti trecura, Tot nopti cu soapte si cuvinte... Din cate-alaturi povestiram Nimic nu-mi mai aduc aminte... Dar pana-n clipa de pe urma Fermecatoare-o sa-mi ramaie Si-o sa-mi vorbeasca totdeuna Tacerea ta din noaptea-ntaie... Octavian Goga - …

Continuă să citești Tacerea ta… (Octavian Goga)

Tacere

Tacerea nu e absenta sunetului, ci un lucru infinit mai real decat sunetele, sediul unei armonii mai desavarsite decat cea mai frumoasa dintre armoniile susceptibile a fi alcatuite din sunete. Dar exista diferite grade ale tacerii. In frumusetea universului e o tacere care este ca zgomotul in raport cu tacerea lui Dumnezeu. (Simone Weil)

BRANCUSI – sau Despre BUCURIE

“In sufletul tau este taina care da viata, nu in forma si culoarea exacta a lucrurilor” scria N. Grigorescu. Sufletul lui Brancusi da viata operei sale. Arta lui e senina, armonioasa, opusa deformarilor violente. E o arta a bucuriei de viata, o arta luminoasa, de o intensa vitalitate, o arta a echilibrului si a unitatii …

Continuă să citești BRANCUSI – sau Despre BUCURIE

Linistea alba

Ninge. Fulgii mari si linistiti cad in tacere. Se asterne linistea, se asterne albul, se asterne zapada. E atata liniste in inima mea cand ninge! Parca tace tot universul si asculta fosnetul fulgilor de zapada.  E o tacere alba, inalta, care te absoarbe spre cerul plin de taceri albe. Respir tacere, respir alb, tacerea ma …

Continuă să citești Linistea alba